DOISNEAU 100
aprilie 13, 2012
Al treizeci şi patrulea nod
–>Apoi
Iată că şi în moarte mai dai, uneori, peste… apoi
pentru… apoi!
Mi-am rânduit
corespondenţa care mi-a rămas
din mine
Apoi,
am rânduit-o în pătrăţele mici de hârtie -
atât de mici încât să poată fi
cuprinse în pumn
şi le-am făcut confetti
în cinstea toboganului care duce la pubela de gunoi.
Singurătatea zugrăvelii ridate
oglindită în pata de pătrat al fostei icoane,
primele fotografii, golul din sertare,
a doua singurătate,
a treia…
Apoi…
cred ca omul este puternic cand e masura sentimentelor sale, fortelor interioare, viselor, increderii in oameni, bucuriei lucrurilor simple, revederilor umbrelor uitate din trecut, blandetii, sau dupa caz, cand e masura vidului, lipsei de sens, somnului, cautarii rostului, muteniei, linistii, nimicului, intoarcerii catre sine.
CHARLIE CHAPLIN: “Am iertat greseli de neiertat,am incercat sa inlocuiesc persoane de neinlocuit si sa uit persoane de neuitat. Am actionat din impuls,am fost dezamagit de oameni pe care-i credeam incapabili sa ma dezamageasca,insa am dezamagit si eu oameni. Am tinut pe cate cineva in brate pentru a-l proteja. Am ras cand nu trebuia. … Mi-am facut prieteni vesnici. Am iubit si am raspuns iubirii,dar am fost si refuzat. Am fost iubit si n-am stiut sa iubesc. Am strigat si am sarit de atata fericire,am trait pentru dragoste si am facut promisiuni de vesnicie,dar mi-am frant inima de atatea ori! Am plans ascultand muzica sau privind fotografii Am telefonat doar pentru a auzi un glas,m-am indragostit de un suras. Am crezut ca mor de atata nostalgie. Mi-a fost frica ca voi pierde un om deosebit (pe care in final l-am si pierdut)….dar am supravietuit. Si traiesc inca! Si viata,nu mi-o irosesc…si nici tu nu trebuie sa ti-o irosesti.Traieste! Ceea ce este cu adevarat bine, este de a te lupta cu convingere, de a imbratisa viata si a trai cu pasiune, de a pierde cu demnitate si a invinge cu indrazneala, pentru ca lumea apartine aceluia care indrazneste si viata inseamna prea mult pentru a fi insignifianta.”
de mos nicolae, va daruiesc…o scrisoare
decembrie 5, 2011
Scrisoarea lui Al.Vlahuta, pentru fiica sa Margareta
Sa traiesti Mimilica draga, sa fii buna, sa fii buna pentru ca sa poti fii fericita!Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca mai intai nu pot fi iubiti si al doilea…al doilea, de! Norocul si celelalte pere malaiete, care se aseamana cu el, vin de afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora, n-ai nici o stapanire si nici o putere, pe cand fericirea, adevarata fericire, in tine rasare si in tine infloreste si leaga rod cand ti-ai pregatit sufletul pentru el. Si pregatirea aceasta e opera de fiecare clipa.Cand pierzi rabdarea imprastii tot ce ai insirat si iar trebuie sa o iei de la capat. De aceea vezi atat de putini oameni fericiti…. ATATIA CAT MERITA.
A, daca nu ne-am iubi pe noi fara masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit, sau ne-am surprins asupra unei rautai, ori asupra unei fapte urate, daca in sfarsit, ne-am examina mai des si mai cu nepatimire(lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi, partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se ingrasa dobitocul ce se lafaieste in nobila noastra faptura.
Se stie ca durerea este un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora.
Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa stii doar ce vrei. Si vad ca ai inceput sa stii si asta. Doamne, ce bine-mi pare ca ai inceput sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti vina.
Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei si al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg, cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata, de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi:”Uitati-va la mine!”, Dar mai ales as vrea sa scriu, de-a dreptul in sufletul tau aceasta: “Sa nu faci o fapta a carei amintire te-ar putea face vreodata sa rosesti”. Nu e triumf pe lume, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata.
Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi trait cinizeci de ani ai sa o intelegi mai bine. Sa dea Dumnezeu sa o citesti si atunci cu sufletul senin de azi!
Te imbratisez cu drag,
A. Vlahuta
probabil ca suntem acolo unde sunt visele noastre, unde sunt sentimentele noastre, unde sunt gandurile noastre.
noiembrie 21, 2011
este ora 5 dimineata. de la geamul camerei mele nu se vede nicio alta lumina aprinsa. parisul inca doarme. un taxi tocmai a plecat cu prietenii mei care m-au vizitat peste weekend. sunt singura. am incep sa ma simt tot mai singura. mai ales cand sunt inconjurata de multi oameni….
am nevoie de o carte buna. care sa ma ravaseasca. care sa ma ridice. care sa ma intoarca spre mine.
probabil ca eu sunt acolo unde sunt visele mele, unde sunt sentimentele mele, unde sunt gandurile mele.
Les mondes de Jean-Marie-Gustave Le Clézio
noiembrie 2, 2011
Vous êtes l’invité du Louvre ; que représente la notion de musée pour vous, et celui-ci en particulier ?
J’ai été hostile à la notion de musée pendant une longue période de ma vie, jusqu’à ce que je visite, en Corée, un musée qui m’a beaucoup impressionné, le musée du Vide. Un musée rempli d’espaces vides et de peintures bouddhiques qui représentent le vide. Dès que l’on entre dans ce merveilleux bâtiment, on comprend tout de suite ce qui donne sa valeur à ce musée et qui peut être la valeur universelle des musées : des lieux où l’on réfléchit, peut-être l’équivalent des monastères autrefois. La fonction d’un musée devrait être non pas de nous montrer des choses, mais de nous faire voir par elles, de nous mesurer aux objets exposés. Le musée du Louvre est aussi, me semble-t-il, un musée du vide, ou pourrait l’être. J’ai l’impression que si tant de gens s’arrêtent devant la Joconde, c’est parce que cette image à laquelle ils se confrontent ne leur donne aucune assurance, aucune force d’existence, mais les met en état d’interrogation.
cand ploua afara, cel mai mult imi place sa ascult melodii cantate la violoncel. chiar si intrerupte. la fel ca ploaia. la fel ca gandurile mereu intrerupte de altele. si sa ma uit pe geam. ca si cum as lua o pauza bine meritata dupa…nimic. cred ca in viata cele mai frumoase lucruri nu inseamna nimic.
adam hurst - beautiful melancholy
tu
octombrie 13, 2011
esti cea mai frumoasa parte din mine, dar esti atat de departe,
esti cea mai frumoasa parte din lume si vei ajunge departe….
Que estoy enamorada
Y tu amor me hace grande
Que estoy enamorada
Y que bien, que bien me hace amarte
