Decembrie 30, 2008

anul asta ca niciodata am decis sa trimit unor oameni pe care ii iubesc un mail cu titlul te iubesc prin care sa-mi exprim propriile sentimentele de iubire. 

da voua frumoaselor. andrelor, ioanelor, alexandrelor si elenelor. voua care va trageti din verde si luni de vara. voua care aveti unghii lungi si purtati tocuri. voua care va lasati parul lung si va rugati si de al meu sa creasca. voua alexandrelor, ioanelor, andrelor si elenelor. voua moldovencelor si ardelencelor .voua departatelor si apropiatelor. voua fidelelor (doua) si infidelelor (doua), prin rotatie. voua veselelor si iubitelor. voua ioanelor, andrelor, alexandrelor si elenelor. voua calatoarelor si bunelor. voua neurecheatelor si caprelor albe. voua dragelor si indragostitelor. da voua elenelor, ioanelor, andrelor si  alexandrelor.

de o suta de ori, voua.

 

Decembrie 28, 2008

imi place orasul meu pentru ca nicaieri intrebarea ce mai faci bai nu e  mai potrivita ca aici iar mai si bai nu-si au in alta parte un rost mai bun; pentru ca aici termenii au alte intelesuri… a fi constant inseamna sa lucrezi de 12 ani la chioscul de ziare; a fi nemilos inseamna sa inchizi uzine;

pentru ca un ceai verde cu miere si lapte e 3o.ooo mii;  pentru ca in supermarket ai voie sa intri si la 6.10 pm duminica seara desi programul este pana la 6 fix; pentru ca omul de la inchirieri dvd-uri e numai unul; pentru ca pot sa fac urari vanzatorilor ca si cum as face urari matusilor mele; pentru ca e un sigur cinematograf si copiii vad harry potter la 2 ani dupa ce a rulat in bucuresti; pentru ca la chioscul de ziare din gara se gasesc intotdeauna numerele de negasit ale revistelor; pentru ca oamenii care asteapta la usile din magazine [portarii] raspund la la revedere; pentru ca cea mai frumoasa amintire cu un mos pe sanie costa doar 5o.ooomii; pentru ca, daca stai langa stadion, partea de sus a orasului pare intangibila; pentru ca in iernile geroase nu e nimic mai bun decat pretty woman in reluare iar… scena cu pianul e intotdeauna sublima; pentru ca imaginatia mea e infinita aici;  pentru ca in dreptul balconului meu sunt cele mai multe stele; pentru ca in biblioteca sunt o gramada de carti… toate incepute si subliniate … mare parte neterminate;  pentru ca o tura de blocuri prin ger nu dureaza mai mult de 23 de minute de vorbit la telefon cu george; pentru ca functionara de la administratia publica o anunta pe maica mea ca nu mi-am platit impozitul pe venit pe semestrul trecut;

pentru ca aici anotimpurile sunt la locul loc, de craciun e zapada, primavara e soare…

 

Decembrie 26, 2008

http://www.youtube.com/watch?v=vKwXpXazVjw

excelenta piesa!

Decembrie 23, 2008

anul asta de craciun ma bucur ca am avut bani sa cumpar cate ceva pt cei pe care ii iubesc; ca am gasit acasa, cand am ajuns, lumanari aprinse si iubire; ca voi avea de unde sa aleg la masa de pranz intre sarmalute si piftie, salata de boeuf si chec; ca are cine sa ma imbratiseze si sa-mi spuna noapte buna pe viu; ca dragostea parintilor mei este fidela si eterna; ca am brad si bradul are instalatia multicolora;

anul asta de craciun ma bucur ca sunt impacata cu alegerile si despartirile din mine. daca am ales sa plec, am plecat pentru ca eram nefericita in primul rand, daca am ales sa parasesc am parasit pentru ca nu mai  iubeam in primul rand, daca am ales sa nu ti mai raspund, am tacut pentru ca oricum cuvintele mele nu mai aveau rezonanta in tine…iar eu ca si anul trecut iubesc vinul simplu, nu pe cel lungit cu apa.

anul asta de craciun ma bucur ca nu am vazut niciun loc nou. nicio tara straina. ma bucur ca am fost in toate locurile in care mai fusesem. la brasov, la onesti, la sinaia, la sibiu. pentru ca aici am trait cele mai frumoase amintiri. am cunoscut oamenii noi. pe care acum ii iubesc. si am revazut oameni vechi. pe care ii iubesc.  ei sunt cei in care eu cred. ma bucur ca viata asta a mea  s-a tot dat pe gheata anul asta. ca a facut asa un dublu axel cu mintea mea pana am ajuns in pragul disperarii si am pierdut toate visele  si speranta si credinta [de parca nimeni nu si-a mai cautat garsoniera inaintea mea, nu si-a mai schimbat jobul, n-a fost dezamagit de prieteni, n-a incremenit cand a aflat ca parintii au o sanatate suava….de parca nimeni n-a mai clacat, n-a mai iubit….], si apoi printr-o pirueta simpla le-a pus pe toate la loc. ma bucur foarte mult ca toate astea au trecut.  

anul asta de craciun ma bucur ca am primit un inel subtire cu piatra albasi ca inelul cu piatra verde pe care vroiam eu  sa mi-l iau mi-era prea mic;

in fine, anul asta ma bucur ca tvr n-a uitat sa faca emisiuni cu altetele regale ale romaniei [principesa margareta si principele radu].

nihil sine deo* si craciun fericit!

* nimic fara iubire, devotament, demnitate, loialitate, generozitate, simt al raspunderii,  credinta, dumnezeu.

Decembrie 22, 2008

interviu util cu barack  http://www.menshealth.ro/sfat/presedintele/ 

imi place de el asa…. seamana cu ladislas

Decembrie 21, 2008

vreau sa va vorbesc despre un colind uman. MI. un sunet…

am cunoscut-o intr-o iarna. intr-o cabana calduroasa. se cremuia cu nivea. de atunci au trecut doi ani. am revazut-o azi. azi nivea nu se mai asorta cu textura pielii ei. habar n-am daca in varf de munte ea-si mai desface portocale. sau daca se mai pozeaza din toate unghiurile. azi n-avea aparatul la ea. aparatul n-avea baterii. bateriile s-ar fi incarcat oricum in 13 ore.

stiam geaca ei albastra. si caciula. avea manusi verzi cu galben pe care le primise in dar la tombola de la servici. ea lucreaza la J.O./ UE…daaaa can u believe it? vorbeste perfect romaneste… imi place sa o ascult…bretonul e tot diagonal…si gandul ei e mereu departe..in grecia care a fost. in barcelona care va fi…si visele ei sunt marete…dar stii ce e fain?  ca ea si le indeplineste …pas cu pas pe toate…de craciun va purta coarne de ren, pt. nepotul ei de 8 luni..

ii place scortisoara in ceai. si prefera verdele turbat la pungile de cadou. iar in statia de autobuz poarta o caciula alba. si atunci MI e minunata…

a spus ca nu se mai implica si nu si mai bate capul ca a obosit. ea organizeaza mereu. imi place cand e dura ea asa in modul asta simpatic. nici ea nu se crede cand e asa. pentru ca ea are rabdare… si nu se supara pe sanziana care nu si face timp sa o vada 1o minute desi a stat o zi intreaga la patricia si au pictat pereti.

imi plac dintii ei mici…si zambetul ei mare… si atunci ea e frumoasa… cand rade…si ea rade mereu…si in orice moment e salon de comic contagios…si cand scoate bomboanele in forma de inima din ghozdanul ei rosu…cand patineaza repede si cand canta ever greenuri… si cand tine mana pe obrazul drept si de la mana ei sclipeste un inel argintiu misto…dar ea nu e luata inca…mai asteapta…pentru ca pentru ea URIASUL nu a venit…inca

azi am patinat impreuna. iar eu pentru prima data de cand calc pe gheata n-am cazut. pentru ca varfurile degetelor ei erau acolo: „ancuto..mai in V asa…indoaie genunchii si ancutooo tu ma auzi dar nu asculti…ancutoo hai ca poti!” si povestirile ei de prin salzburg mi le spunea doar mie.

 inefabil nu? 

eu azi am ascultat MI….

Decembrie 18, 2008

am invatat sa nu mai astept; am invatat sa iau lucrurile asa cum sunt; am invatat sa spun ne oprim; am invatat ca la final oricum ai fi fost, ai ramas in urma si ca tot o apa si un pamant e; am invatat ca a nu astepta nu e sinonim cu a nu avea rabdare; am invatat sa nu mai fiu nerabdatoare; am invatat sa iubesc; am invatat sa ma cunosc; am invatat sa ma bucur; am invatat sa iubesc linistea si calmul; am invatat ca  fericirea sta intr-un pat si in  mandarine; am invatat ca povestile sunt eterne si ca povestitorii sunt senini si eterni; am invatat sa ma bucur de fiecare moment prezent; am invatat ca nicio zi nu va trece cu tristete; am invatat ca rugaciunea exista in primul rand in simtire si mai apoi in cuvinte; am invatat sa daruiesc si sa primesc; am invatat sa pierd timpul si sa nu ma condamn pt asta; am invatat sa ma gandesc in fiecare zi la tine…si-mi place asta…am invatat sa fiu senina si sa rad cu ochii; am invatat ca in viata sunt atat de multe lucruri bune incat de rele nu  vreau sa ma preocup…

Decembrie 18, 2008

<<Parca e dragoste si nu e. Si nu-i vine lui sa creada ca ea s-a indragostit de el. O vede rosind, o aude cantand, descopera ca scrie un jurnal. Si cu o lentoare care tine de propria dificultate(1) care tine de propria dificultate(2) de a se indragosti, barbatul venit din Tokio in „tara zapezilor” descopera ce ascunde fata si sufletul gheisei. Pentru ca intr-adevar fata e gheisa. De acea dragostea dintre ei are alte semne, alte reguli, alte dureri.>>  (tara zapezilor-  yasunari kawabata) 

 PS … de la linia galbena galbena a chilotilor tai rasuciti pana la subliniatul cartilor lui liiceanu, anca!

Decembrie 7, 2008

tu ce faceai aseara cand eu ma uitam la emisiunea profesionistii la care  a fost invitata oana pellea?

tu cum erai cand eu credeam ca nu voi avea suficienta rabdare sa astept pana la 0.20?  pana la urma, ma bucur ca am avut. 

tu cum stateai  aseara cand eu eram cu capul sub plapuma, pe spate, cu ochii inchisi si vroiam sa adorm cu televizorul deschis, cu cineva care vorbeste? pana la urma ma bucur ca nu a fost asa. am savurat intreaga emisiune cu ochii larg deschisi.

oana mi-a amintit sa daruiesc…in fiecare zi…. un zambet, o privire, o vorba buna, incredere cui a pierdut-o si poate, mai greu… o iertare. poti sa crezi ca am uitat ca acum 2 ore mi-ai daruit mangaierea ta de par?

oana mi-a amintit ca viata este asa cum ti-o faci. ca nu este de vina sistemul social, vecinul sau colegul de serviciu pentru modul in care iti traiesti tu viata, pentru ca viata poate fi frumoasa oricum, cu lucruri simple. asa ca eu astazi am privit altfel rasaritul soarelui dupa ploaia de dimineata, era poate unul din cele doua lucruri sigure de azi…[celalalt era iubirea parintilor mei]…tu unde ai prins soarele azi?

oana mi-a amintit de petre tutea…”cand omul este prea plin de sine, dumnezeu nu mai are unde sa intre…”

oana a vorbit despre mama ei…si atunci eu mi-am amintit de mama mea… oana spunea ca ultimii trei ani din viata mamei au stat cu in casa. ca au ascultat muzica buna, au vazut filme bune, au povestit, s-au bucurat una de cealalta… si eu m-am bucurat de ganduri de viitor cu mama mea…ca in fiecare dimineata se uita la chipul ei senin si demn … trei ani in care nu a pus piciorul in teatru. nici ca spectator nici ca actor…trei ani pe care ea i-a dedicat mamei care i-a dat viata…in contextul in care mama ei a invatat-o ca viata se masoara pe zile nu pe ani…ca nu conteaza ce e maine conteaza ce e acum si ce poti face acum in momentul asta…nu cand iei salariul sau concediul sau cand se termina luna…tot ce are omul e clipa prezenta…care a si trecut…

oana mi-a aratat ca la 4o de ani, poti avea zambetul larg si alb si fata de copil. si capul sprijinit in maini. si mainile impreunate. si lacrimi. ca lacrimile pentru parintii care au plecat inseamna iubire si dor, deschidere si demnitate. 

…………………………………

am primit gem de visine…tu ce ai primit?

Decembrie 5, 2008

am plecat in pauza cu gandul ca sunt naiva,  asa ca in loc sa merg la masa m-am dus in herastrau.

cand am intrat in parc mi-am spus ca a trecut mai bine de o luna de cand n-am mai fost pe  aici, eram naiva, trecuse mai exact o luna, nici mai mult nici mai putin.

am mers pe aceleasi carari pe care mai fusesem si pe care le stiam din memorie, imitand mai ales pozitia tinerelor statui… eram naiva sa cred ca ludicul disparuse din mine complet;

am baut apa din cele doua tasnitori pe care le-am intalnit, as fi naiva sa spun ca mi-a fost sete de fiecare data.

am ezitat mult pana sa iau loc pe o banca, crezand ca de la caldura de afara bancile sunt foarte incalzite…eram naiva, fierul forjat era suficient de rece sa nu produca inconfort. atunci eu m-am lasat pe spate si soarele mi-a batut peste fata semi trista;

am vazut ca in gradina mea in care l-am invitat eu  odata pe c., erau azi doi indragostiti…eram naiva sa cred ca doar imaginatia mea era unica si ca ei erau la fel de straini ca mine si c.;

tot aici am vazut o expozitie de pictura semnata branisteanu. cel mai frumos tablou pe care l-as fi luat reprezenta o vaza plina cu albastrele.  am fost naiva tot timpul asta in care am crezut ca m-am schimbat, pentru mine a avea bani inseamna acum, ca si atunci,  sa-mi pot permite in orice moment sa cumpar un tablou pentru pivnita unui prieten bun ;

am gasit acolo printre tablouri niste randuri [ai grija ce gandesti ca gandurile tale devin vorbele tale, vorbele tale faptele tale, faptele tale caracterul tau…sau povestea profului de filozofie care a pus intr-un borcan pietre mari, pietre mici si nisip, unde nisipul insemna lucrurile neimportante, pietrele mici prietenii, pietrele mari familia… ] am simtit atunci ca sunt mereu la locul potrivit in momentul potrivit, ca nu sunt singura si in toata instrainarea asta … ca sunt  iubita;

am vazut mame cu copii in carute, batrani singuri si tristi, lacul secat, am vazut ca iubirea exista pretutindeni [in gandul fetei care se plimba singura, in sarutul de pe banca verde, in rolele tatalui care se plimba cu cei doi copii, in alegerea batranului care s-a asezat langa o doamna singura si in explicatiile lui despre traficul de la televiziune], mult soare si cer senin…  

in timpul asta in mintea mea n-au fost ioana, george, tata, am fost doar eu.  eu asa sunt… in toate astea de mai sus…. cu calitati [albastrele, insule, gradini si frunze] cu defecte [naiva, memorie buna]… cu deziderate [  sa invat sa savurez, sa am rabdare] . urmatoarea postare ar putea fi despre barbatii din viata mea.