Ianuarie 23, 2009

excelent articol http://www.gandul.info/puterea-gandului/vanzatorii-de-piele.html?4237;3786264

Ianuarie 20, 2009

cel mai frumos a fost in parcul kiseleff, cand el a intarziat 20 de minute pentru ca nu a vrut sa asculte indicatiile ei si a incurcat magistralele. nu pot sa cred. cu o zi inainte mancase un ou. iar cojile cazute pe masa ar fi vrut sa ramana acolo pentru totdeauna. alaturi de vafa muscata de doua ori si paharul lui cu lapte batut, baut pe jumatate. vrei sa-ti citesc o poezie? dimineata in metrou o revazuse pe doamna blonda, pe care o cunoscuse tot la metrou si care lucra la muzeul de istorie. totul se derulase identic. luati loc? nu. atunci o sa iau eu. ce mai faceti? la munca. tot la unirii cobori? da. dar merg  la aviatorilor. in fiecare zi? da. sa treci si tu maine sa iei costumele, celelalte fete au venit de ieri. am vorbit cu nicoleta ieri si a zis sa treci ca ea a uitat sa lase cheia. afacerea cheia. cine o fi nicoleta? cea mai mare dorinta a mea este sa vad un film cu tine cap coada. ea isi aminti ca uitase sa ii dea cd-ul cu filme pe care il pregatise pentru el. la fel cum uitase frezia pe care el i-o daruise in vaza de la restaurant. la fel cum uitase sa puna apa la florile din cana.  la fel cum isi amintise  sa cumpere patru placinte cu mere. lui astea ii placeau. dar la ce varsta ai vrea sa fii ceruta de sotie?  isi petrecuse ziua pe strada. el nu avea notiunea timpului. uitase de ea din a doua secunda dupa ce se despartisera. daca aveam 24 de ani a mea erai acum. petrecuse mult timp cu batranul de la anticariat, caruia ii cumparase doua carti sa faca si el de un pachet de tigari. pot sa-ti fac o fotografie asa? ea ii spuse la telefon sa mearga sa vada expozitia de fotografie de la carturesti. el iubea strada. azi am vrut sa ajung in piata matache. azi cerul e senin. maine ai sa-mi zici mai stau si maine. cred ca ar trebui sa te decizi sa mi zici sa stau pentru o perioada mai lunga. anul asta.

Ianuarie 18, 2009

Pier Paolo Pasolini

 
Padre nostro che sei nei Cieli, 
io non sono mai stato ridicolo in tutta la vita.
Ho sempre avuto negli occhi un velo d’ironia. 
Padre nostro che sei nei Cieli:
ecco un tuo figlio che, in terra, è padre… 
È a terra, non si difende più…
Se tu lo interroghi, egli è pronto a risponderti. 
È loquace. Come quelli che hanno appena avuto 
una disgrazia e sono abituati alle disgrazie. 
Anzi, ha bisogno, lui, di parlare:
tanto che ti parla anche se tu non lo interroghi. 
Quanta inutile buona educazione! 
Non sono mai stato maleducato una volta nella mia vita.
Avevo il tratto staccato dalle cose, e sapevo tacere. 
Per difendermi, dopo l’ironia, avevo il silenzio.
Padre nostro che sei nei Cieli:
sono diventato padre, e il grigio degli alberi 
sfioriti, e ormai senza frutti,
il grigio delle eclissi, per mano tua mi ha sempre difeso.
Mi ha difeso dallo scandalo, dal dare in pasto 
agli altri il mio potere perduto. 
Infatti, Dio, io non ho mai dato l’ombra di uno scandalo. 
Ero protetto dal mio possedere e dall’esperienza 
del possedere, che mi rendeva, appunto, 
ironico, silenzioso e infine inattaccabile come mio padre.
Ora tu mi hai lasciato. 
Ah, ah, lo so ben io cosa ho sognato
Quel maledetto pomeriggio!
Ho sognato Te.
Ecco perché è cambiata la mia vita. 
E allora, poiché Ti ho,
che me ne faccio della paura del ridicolo?
I miei occhi sono divenuti due buffi e nudi
lampioni del mio deserto e della mia miseria. 
Padre nostro che sei nei Cieli! 
Che me ne faccio della mia buona educazione?
Chiacchiererò con Te come una vecchia, o un povero 
operaio che viene dalla campagna, reso quasi nudo 
dalla coscienza dei quattro soldi che guadagna
e che dà subito alla moglie – restando, lui, squattrinato, 
come un ragazzo, malgrado le sue tempie grigie 
e i calzoni larghi e grigi delle persone anziane… 
chiacchiererò con la mancanza di pudore 
della gente inferiore, che Ti è tanto cara. 
Sei contento? Ti confido il mio dolore; 
e sto qui a aspettare la tua risposta 
come un miserabile e buon gatto aspetta 
gli avanzi, sotto il tavolo: Ti guardo, Ti guardo fisso, 
come un bambino imbambolato e senza dignità. 
La buona reputazione, ah, ah! 
Padre nostro che sei nei Cieli, 
cosa me ne faccio della buona reputazione, e del destino 
– che sembrava tutt’uno col mio corpo e il mio tratto – 
di non fare per nessuna ragione al mondo parlare di m
e? 
Che me ne faccio di questa persona
cosi ben difesa contro gli imprevisti?
 
 

Ianuarie 14, 2009

cred ca nu exista ceva mai frumos zilele astea… http://www.youtube.com/watch?v=-_qBfbJBd_4

exista.george.

Ianuarie 11, 2009

cand te trezesti duminca cu soarele care trece prin pedelele-ti portocalii? cand te intinzi sub inimi si-ti zici lenes ca azi n-ai chef de nimic, ca sigur ai sa te fraieresti pe tine insati, ca-ti e prea rau sa iesi din casa, desi ai bilet la teatru? cand singura preocupare este sa mananci ceva ca e pranz deja si mormai in gand, ca la biserica nu mai ajungi ca cei 300 m pana la intersectia din colt sunt prea departati pt tine? cand in cele din urma decizi sa te urnesti din pat si gasesti o pereche de pantaloni negri mai putin botiti si un pullover mov cu dungi roz? cand iti stergi ghetele cu hartie igienica, iti faci cruce cand vezi efectul de volum al samponului nou, iti infasori fularul care care nu se asorteaza decat cu perdelele si mandarinele de pe pervaz si iesi pe usa? cand aerul de afara e primavara? cand iti zaresti pentru prima data in zi, chipul intr-un geam de dacie nesters si te placi? cand alegi totusi sa mergi la biserica, oricum ar fi si oricat de tarziu ar fi, chiar daca ai sa o gasesti goala? cand in drum  iei o floare galbena pt o icoana? cand deschizi usa bisericii si vezi doi copii care asteapta botezul? cand vezi doi miri care stau cuminti sa li se celebreze nunta de 5o de ani? ei, antoaneta si stefan? ea intr-o rochie sclipicioasa mov el intr-un costum cu camasa gri? cand azi dupa multi timp, tu si mama ta simtiti ca gandurile voastre sunt sincrone si ati decis ca de acum pt o perioada nedeterminata sa va bucurati mai activ una de alta? cand tatal tau iti da mesaj ca te iubeste si ca se uita la schi? cand iti gatesti cea mai buna salata ever si o savurezi asa inghitura cu inghititura? cand descoperi ca unul din cele mai minunate lucruri din lume e sa faci compot de mere si sa te gandesti la george? cand reasculti cele mai frumoase melodii din filmul habla con ella? cand autobuzul 311 vine la timp si plimbarea de la piata rosetti pana la odeon este o placere? cand te bucuri ca ai locul  in randul 4 si esti mai aproape de scena? cand spectacolul incepe si in sala lumina nu se inchide si scena este intunecata? [veronica se hotaraste sa moara/ regia gelu colceag; cu catalina mustata, florin zamfirescu, carmen tanase, mihai constantinescu] cand din 5 in 5 minunte capul iti cade in maine de siderare placuta pentru emanciparea si modernizarea teatrului nostru, din ultimii 6 ani? cand montarea piesei, jocul actorilor, coregrafia dar mai ales scenografia, luminile si muzica sunt perfecte? cand mesajul este receptat de fiecare in parte?  [ce port eu acum la gat? …o fasie de material rosie] cand ochii lor de toate culorile stralucesc? cand sunt atat de aproape de catalina mustata incat ii zaresc setul de cercei si inel cu model triunghiular si am timp sa ma gandesc daca le-a primit cadou de craciun si nu se poate desparti de ele? cand mirosul de scena inunda sala? cand te macini, gandindu-te cum te-ai putea da la cineva pe parcursul unei piese de teatru? cand aproape la fiecare replica realizez implacabil ca a fi actor e o meserie? cand la final doi soti actori isi dau mana si vin sa-si primeasca aplauzele? cand cobori scarile de la teatru si calea victoriei este luminata de faruri de masini calatoare? cand iti amintesti brusc ca ai 24 de ani si poti tot, inclusiv sa visezi ca intr-o zi o sa-ti cumperi un apartament in blocul din dreapta odeonului? cand dupa mult timp alegi sa-ti spui rugaciunea in strada asteptant 92? cand te bucuri ca e liber in fata sa te poti vedea mai bine in oglinda soferului? cand la radio canta take that no matter? cand in Jurnalul online il descoperi pe radu beligan atat de lucid si senin la 90? cand savurezi din cada, cum cad lent bucati de var de la pata lasata pe tavan de inundatia vecinului de la 3? cand spre seara asculti jason mraz : bella luna si stii ca asta vei asculta obsesiv pt cateva zile?  

nu-i asa ca singurul lucru la care te poti gandi, pe trecerea de pietoni in drum spre casa, e ca te bucuri ca ai trait ziua de azi?

Ianuarie 7, 2009

ME DIJO UNA TARDE  – Antonio Machado

Me dijo una tarde
de la primavera:
Si buscas caminos
en flor en la tierra,
mata tus palabras
y oye tu alma vieja.
Que el mismo albo lino
que te vista, sea
tu traje de duelo,
tu traje de fiesta.
Ama tu alegría
y ama tu tristeza,
si buscas caminos
en flor en la tierra.
Respondí a la tarde
de la primavera:
Tú has dicho el secreto
que en mi alma reza:
yo odio la alegría
por odio a la pena.
Mas antes que pise
tu florida senda,
quisiera traerte
muerta mi alma vieja.