Mai 7, 2010

da asta e….

pentru moment uitasem ce inseamna sa traiesti, pana cand toate amestecate (trezitul la 6 dimineata,  camasile la 199$, sotroanele din parc, mamele tinere, bujorii infloriti, bujorul primit, asteptarile lui la metrou, sensibilitatea extrema, vestea ca mama unei prietene are cancer si trebuie operata a 3 a oara, netimpul de a arunca o privire omului din stanga ta care merge langa bratul tau si care probabil duce in mintea lui aceleasi poveri ca si tine, discutiile inutile despre cum trebuie unul sau altul sa-si responsabiliteze propria existenta, aterizari de avioane vazute din masina, sferturi de chip vazute de mai bine de 1o zile in oglinda din mijloc a unui ford misto, o invitatie castigata la concertul lui a.g weinberger care a venit cand nu mai credeam, probleme cu banii cat cuprinde si vorbe de incurajare ca dumnezeu nu a lasat niciodata pe nimeni de izbeliste, intrebari obsesive despre fericirea cea de toate zilele, repetarea unui celebru „vers” [i.e AM LUAT!] in momentele cele mai tensionate si apel catre auto-exit in cele mai inalte momente, neputinta celor 30 de ani de a admite ca-s indragostiti, jena unui presedinte care face glume cand anunta ca de maine oficial suntem muritori de foame, promisiuni publice ca daca lumea iese in strada miercuri ma alatur lor si nu ma duc la servici, deznadejdea ca un minim lucru bun la ‘visul meu stahanovist’ ar mai fi cu putinta, perpetua mea siderare in raport cu cei care nu dau buna ziua colegelor si lenesilor care o freaca pe bani multi, fotografii cu bebelusi si ploaia de vineri seara, mersul pe langa apa, copiii care deseneaza in parcul tineretului, cultura prin teveu si primavara care se exprima ca la carte sa franga toate anticiparile celor care au zis ca vara e deja aici) in decurs de o saptamana m-au redesteptat. practic asta e viata. 

fix asta e!

[nu va urma]

Anunțuri