Engleza o folosesc în munca mea, când o vorbesc sunt femeie de afaceri, avocată etc. Pot să fiu mult mai dură în engleză decât în franceză. Fiecărei limbi îi corespund comportamente diferite, iar în capul meu sunt compartimente bine separate pentru fiecare. Limba vietnameză o vorbesc numai cu părinţii mei, foarte rar cu altcineva. Este limba copilului din mine, o limbă infantilă. Vietnameza nu are pronume personale şi trebuie să-ţi numeşti tot timpul poziţia ierarhică. Când vorbesc cu părinţii mei, eu trebuie să precizez mereu că sunt copilul. Prin urmare, mi-e foarte dificil să vorbesc de sexualitate, de exemplu, în vietnameză. Oricum, vietnamezii vorbesc foarte puţin de sexualitate. E o limbă care impune multe rezerve. De exemplu, nu se foloseşte niciodată în vorbire cuvântul care desemnează raporturile sexuale. Se spune „soţia e apropiată de soţul său“ şi asta înseamnă că au relaţii sexuale. Nici măcar „te iubesc“ nu se spune niciodată. Poţi transmite aceasta prin gesturi sau prin scris, dar nu ai voie să spui. Un alt exemplu: mama mea nu mă întreabă niciodată „de ce eşti tristă?“. În vietnameză, exprimarea emoţiilor în vorbire sau discuţia despre ele sunt interzise.(Kim Thuy)
All my life
Is changing every day
In every possible way
In all my dreams
It’s never quite as it seems
Never quite as it seems
I know I’ve felt like this before
But now I’m feeling it even more
Because it came from you
Then I open up and see
The person falling here is me
A different way to be
I warn more
Impossible to ignore
Impossible to ignore
They’ll come true
Impossible not to do
Impossible not to do
Now I tell you openly
You have my heart so don’t hurt me
You’re what I couldn’t find
Totally amazing mind
So understanding and so kind
You’re everything to me
All my life
Is changing every day
In every possible way
And oh my dreams
It’s never quite as it seems
Cause you’re a dream to me
Dream to me
dear mathieu,
i will be available starting with Monday, August 6 […]
please confirm if the period outlined above is convenient for you.
DOISNEAU 100
aprilie 13, 2012
Al treizeci şi patrulea nod
–>Apoi
Iată că şi în moarte mai dai, uneori, peste… apoi
pentru… apoi!
Mi-am rânduit
corespondenţa care mi-a rămas
din mine
Apoi,
am rânduit-o în pătrăţele mici de hârtie –
atât de mici încât să poată fi
cuprinse în pumn
şi le-am făcut confetti
în cinstea toboganului care duce la pubela de gunoi.
Singurătatea zugrăvelii ridate
oglindită în pata de pătrat al fostei icoane,
primele fotografii, golul din sertare,
a doua singurătate,
a treia…
Apoi…
cred ca omul este puternic cand e masura sentimentelor sale, fortelor interioare, viselor, increderii in oameni, bucuriei lucrurilor simple, revederilor umbrelor uitate din trecut, blandetii, sau dupa caz, cand e masura vidului, lipsei de sens, somnului, cautarii rostului, muteniei, linistii, nimicului, intoarcerii catre sine.
CHARLIE CHAPLIN: „Am iertat greseli de neiertat,am incercat sa inlocuiesc persoane de neinlocuit si sa uit persoane de neuitat. Am actionat din impuls,am fost dezamagit de oameni pe care-i credeam incapabili sa ma dezamageasca,insa am dezamagit si eu oameni. Am tinut pe cate cineva in brate pentru a-l proteja. Am ras cand nu trebuia. … Mi-am facut prieteni vesnici. Am iubit si am raspuns iubirii,dar am fost si refuzat. Am fost iubit si n-am stiut sa iubesc. Am strigat si am sarit de atata fericire,am trait pentru dragoste si am facut promisiuni de vesnicie,dar mi-am frant inima de atatea ori! Am plans ascultand muzica sau privind fotografii Am telefonat doar pentru a auzi un glas,m-am indragostit de un suras. Am crezut ca mor de atata nostalgie. Mi-a fost frica ca voi pierde un om deosebit (pe care in final l-am si pierdut)….dar am supravietuit. Si traiesc inca! Si viata,nu mi-o irosesc…si nici tu nu trebuie sa ti-o irosesti.Traieste! Ceea ce este cu adevarat bine, este de a te lupta cu convingere, de a imbratisa viata si a trai cu pasiune, de a pierde cu demnitate si a invinge cu indrazneala, pentru ca lumea apartine aceluia care indrazneste si viata inseamna prea mult pentru a fi insignifianta.”
de mos nicolae, va daruiesc…o scrisoare
decembrie 5, 2011
Scrisoarea lui Al.Vlahuta, pentru fiica sa Margareta
Sa traiesti Mimilica draga, sa fii buna, sa fii buna pentru ca sa poti fii fericita!Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca mai intai nu pot fi iubiti si al doilea…al doilea, de! Norocul si celelalte pere malaiete, care se aseamana cu el, vin de afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora, n-ai nici o stapanire si nici o putere, pe cand fericirea, adevarata fericire, in tine rasare si in tine infloreste si leaga rod cand ti-ai pregatit sufletul pentru el. Si pregatirea aceasta e opera de fiecare clipa.Cand pierzi rabdarea imprastii tot ce ai insirat si iar trebuie sa o iei de la capat. De aceea vezi atat de putini oameni fericiti…. ATATIA CAT MERITA.
A, daca nu ne-am iubi pe noi fara masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit, sau ne-am surprins asupra unei rautai, ori asupra unei fapte urate, daca in sfarsit, ne-am examina mai des si mai cu nepatimire(lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi, partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se ingrasa dobitocul ce se lafaieste in nobila noastra faptura.
Se stie ca durerea este un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora.
Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa stii doar ce vrei. Si vad ca ai inceput sa stii si asta. Doamne, ce bine-mi pare ca ai inceput sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti vina.
Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei si al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg, cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata, de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi:”Uitati-va la mine!”, Dar mai ales as vrea sa scriu, de-a dreptul in sufletul tau aceasta: “Sa nu faci o fapta a carei amintire te-ar putea face vreodata sa rosesti”. Nu e triumf pe lume, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata.
Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi trait cinizeci de ani ai sa o intelegi mai bine. Sa dea Dumnezeu sa o citesti si atunci cu sufletul senin de azi!
Te imbratisez cu drag,
A. Vlahuta
probabil ca suntem acolo unde sunt visele noastre, unde sunt sentimentele noastre, unde sunt gandurile noastre.
noiembrie 21, 2011
este ora 5 dimineata. de la geamul camerei mele nu se vede nicio alta lumina aprinsa. parisul inca doarme. un taxi tocmai a plecat cu prietenii mei care m-au vizitat peste weekend. sunt singura. am incep sa ma simt tot mai singura. mai ales cand sunt inconjurata de multi oameni….
am nevoie de o carte buna. care sa ma ravaseasca. care sa ma ridice. care sa ma intoarca spre mine.
probabil ca eu sunt acolo unde sunt visele mele, unde sunt sentimentele mele, unde sunt gandurile mele.
despre esarfe si ape curgatoare 